Il gasiti aici. Biografia generalului Baștan o gasiti pe pagina cu litera 'B' de la aviatori.ro.
La realizarea filmului 'Parașutiștii' (regia Dinu Cocea, 1972) generalul Baștan a fost consilier principal.
marți, 5 februarie 2008
duminică, 3 februarie 2008
Pentru toti bastanii
Reiau aici, partial modificat, un mesaj pe care l-am postat pe forumul parasutistilor de la www.buzau.ro cu patru ani in urma:
"Pentru toti bashtanii: care dintre voi va mai amintiti "Cand privesc cerul fara nori...", hai sa ne amintim impreuna, aici. Desi au trecut mai mult de 20 de ani de atunci pentru mine, armata la parasutisti m-a marcat mai mult decat as fi crezut si am inca vii in minte multe momente placute (si mai putin placute). Tin legatura cu un camarad de atunci. Un indiciu: colegii din companie ne numeau "Doctoru'" si, respectiv, "Ursu'". Voi ceilalti, pe unde sunteti?
Am niste poze de atunci... am sa le scanez si am sa le postez aici. Brevetul, in schimb, il am cu mine. Si pastrez la chei in permanenta o carabiniera de aia de la scurta albastra, si un ac de KAP-3.
Va mai amintiti? "Bulinele" -- albastre de plastic sau din aluminiu; canile de inox pe care uneori ajungeam sa le platim; impartitul gustarii de catre SSC; sfertul de paine, la culesul porumbului, toamna; imaginile acelea ireale, parca de pe alta planeta, dimineata la ora 6 pe camp, cand era un soare rece si uscat; spalatul pe corp in fiecare zi cu furtunul cu apa rece; "bilgherii" grena, beretele albastre; fetele care se uitau dupa uniformele noastre pe peroane si in tren; "nashul" care era intotdeauna "intelegator"; alergarea de 2 km in fiecare dimineata, cu echipamentul in spate, dupa ce luam micul dejun si terminam defilarea; sala de pliaj, trenajorul; primul "salt" la trenajor cu fata in jos; dupa-amiezele de duminica, in baza de parasutare la sol, ascunsi de OSR; triunghiurile acelea umane pe care le formam inainte de salt intinsi pe camp ca sa ne aparam de vant si frig; primul si ultimul salt din avion; marsurile nesfarsite de 5-20 km (padurea de dincolo de soseaua din spatele poligonului!); cel de 60+ km cand era meci de fotbal a doua zi seara si l-am facut in 24 in loc de 48 de ore si am mancat numai ratii de supravietuire si cirese dintr-o livada deja culeasa; marsul de noapte, cand am adormit toti mergand si am intrat in sant; sentimentul acela de camaraderie cand stateam la marginea padurii culcati si priveam elicopterele zburand la rasul solului deasupra zonei de parasutare, sau noaptea cand stateam la o cafea facuta cu apa infierbantata cu doua lame cuplate la priza de curent; baietii de la armata a 2-a care veneau la antrenament de parasutare la noi; filmele video de karate pe care le vedeam numai la batalionul de comando ("cercetare in profunzime"), daca aveam noroc sa nu fim plecati duminica aia la cules pastai; alarma care a durat doua zile, cand ne-au dus noaptea cu camioanele la vreo 20 de km si a trebuit apoi sa ne intoarcem pe jos; garzile care durau trei zile; biutele din poligon; "mozaicul", triunghiul acela de ciocolata cu biscuiti de la chioscul unitatii; saritul gardului pentru a merge in oras, mai ales cu o zi inainte de liberare, cand ne-am dus noaptea acasa la comandantul de companie (Mihai P.) sa-l prevenim ca suntem la terasa in Crâng si a deschis usa sotia lui si n-am mai fost in stare sa mai spunem un cuvant nici unul dintre noi cand am vazut-o, doar i-am intins trandafirul rosu pe care il rupsesem din fata blocului; liberarea, un amestec ciudat de bucurie si tristete..."
"Pentru toti bashtanii: care dintre voi va mai amintiti "Cand privesc cerul fara nori...", hai sa ne amintim impreuna, aici. Desi au trecut mai mult de 20 de ani de atunci pentru mine, armata la parasutisti m-a marcat mai mult decat as fi crezut si am inca vii in minte multe momente placute (si mai putin placute). Tin legatura cu un camarad de atunci. Un indiciu: colegii din companie ne numeau "Doctoru'" si, respectiv, "Ursu'". Voi ceilalti, pe unde sunteti?
Am niste poze de atunci... am sa le scanez si am sa le postez aici. Brevetul, in schimb, il am cu mine. Si pastrez la chei in permanenta o carabiniera de aia de la scurta albastra, si un ac de KAP-3.
Va mai amintiti? "Bulinele" -- albastre de plastic sau din aluminiu; canile de inox pe care uneori ajungeam sa le platim; impartitul gustarii de catre SSC; sfertul de paine, la culesul porumbului, toamna; imaginile acelea ireale, parca de pe alta planeta, dimineata la ora 6 pe camp, cand era un soare rece si uscat; spalatul pe corp in fiecare zi cu furtunul cu apa rece; "bilgherii" grena, beretele albastre; fetele care se uitau dupa uniformele noastre pe peroane si in tren; "nashul" care era intotdeauna "intelegator"; alergarea de 2 km in fiecare dimineata, cu echipamentul in spate, dupa ce luam micul dejun si terminam defilarea; sala de pliaj, trenajorul; primul "salt" la trenajor cu fata in jos; dupa-amiezele de duminica, in baza de parasutare la sol, ascunsi de OSR; triunghiurile acelea umane pe care le formam inainte de salt intinsi pe camp ca sa ne aparam de vant si frig; primul si ultimul salt din avion; marsurile nesfarsite de 5-20 km (padurea de dincolo de soseaua din spatele poligonului!); cel de 60+ km cand era meci de fotbal a doua zi seara si l-am facut in 24 in loc de 48 de ore si am mancat numai ratii de supravietuire si cirese dintr-o livada deja culeasa; marsul de noapte, cand am adormit toti mergand si am intrat in sant; sentimentul acela de camaraderie cand stateam la marginea padurii culcati si priveam elicopterele zburand la rasul solului deasupra zonei de parasutare, sau noaptea cand stateam la o cafea facuta cu apa infierbantata cu doua lame cuplate la priza de curent; baietii de la armata a 2-a care veneau la antrenament de parasutare la noi; filmele video de karate pe care le vedeam numai la batalionul de comando ("cercetare in profunzime"), daca aveam noroc sa nu fim plecati duminica aia la cules pastai; alarma care a durat doua zile, cand ne-au dus noaptea cu camioanele la vreo 20 de km si a trebuit apoi sa ne intoarcem pe jos; garzile care durau trei zile; biutele din poligon; "mozaicul", triunghiul acela de ciocolata cu biscuiti de la chioscul unitatii; saritul gardului pentru a merge in oras, mai ales cu o zi inainte de liberare, cand ne-am dus noaptea acasa la comandantul de companie (Mihai P.) sa-l prevenim ca suntem la terasa in Crâng si a deschis usa sotia lui si n-am mai fost in stare sa mai spunem un cuvant nici unul dintre noi cand am vazut-o, doar i-am intins trandafirul rosu pe care il rupsesem din fata blocului; liberarea, un amestec ciudat de bucurie si tristete..."
Poze Buzau '84
Amintiri din alta viata...
In mijloc, de la stanga la dreapta: Stuparu, Radulici si Feizula. In stanga imaginii (dreapta celor trei), subsemnatul.
Urcarea in AN-26 pentru salt.
..."Liber la trapa!" (cine recunoaste genul de ciocati din poza asta stie si de la ce unitate e personajul)
Salt - interesant surprinsa prima secunda a deschiderii parasutei principale.
Salt - se deschide parasuta extractoare.
"Stil"?! Hai, doua ture de poligon... :)
De la stanga la dreapta: Adrian B., eu si Radu C.
Eu, in parcul de langa intrarea in unitate. Culorile nu sunt tocmai reale dar atunci era un noroc sa poti faci poze color.
De la stanga la dreapta: eu, Edi si Mircea.
Subsemnatul si Edi pe post de SSC, prostindu-ne putin. De fapt, in ziua aceea eu eram SSC insa ideea pozei asteia i-a apartinut lui Edi asa ca i-am dat lui banderola rosie (vezi si poza de mai sus).
De la staga la dreapta: eu, Edi si Radu C.
In prima luna de armata, inca mai aveam o umbra de mustata si nu ma tunsesem "zero".
Uniforma de iarna albastru-bleumarin cu petlitele de la guler bleu; cizmele de salt, "bilgherii", grena; scurta indigo nu o aveam pe mine; insemnele de arma de pe epoleti si ecusonul PAR de pe maneca stanga se vad mai greu. Eram in permisia de Anul Nou, prima de dupa depunerea juramantului.
M-am intrebat adesea ce au devenit vechii camarazi dar nu am reusit sa aflu prea multe. Stiu doar despre cativa dintre ei (informatiile fiind deja vechi de cativa ani): Adrian B. a ajuns director general la Siemens Romania iar Mircea a ajuns director tehnic la Aeroportul Iasi. "Ursu'" (nu apare in poze) e in Noua Zeelanda unde a pornit o firma de consultanta in software. "Jedi" (nici el nu e in poze) e inginer si Team Leader la NASA in Statele Unite. De ceilalti, mai nu stiu nimic - Edi C., Radu G., Radu C., Florin C., Sorinel, Cristi P., Arnaldo "Aldo" T., Marius C., Nicolae "Dromaderul" C....
In mijloc, de la stanga la dreapta: Stuparu, Radulici si Feizula. In stanga imaginii (dreapta celor trei), subsemnatul.
Urcarea in AN-26 pentru salt.
..."Liber la trapa!" (cine recunoaste genul de ciocati din poza asta stie si de la ce unitate e personajul)
Salt - interesant surprinsa prima secunda a deschiderii parasutei principale.
Salt - se deschide parasuta extractoare.
"Stil"?! Hai, doua ture de poligon... :)
De la stanga la dreapta: Adrian B., eu si Radu C.
Eu, in parcul de langa intrarea in unitate. Culorile nu sunt tocmai reale dar atunci era un noroc sa poti faci poze color.
De la stanga la dreapta: eu, Edi si Mircea.
Subsemnatul si Edi pe post de SSC, prostindu-ne putin. De fapt, in ziua aceea eu eram SSC insa ideea pozei asteia i-a apartinut lui Edi asa ca i-am dat lui banderola rosie (vezi si poza de mai sus).
De la staga la dreapta: eu, Edi si Radu C.
In prima luna de armata, inca mai aveam o umbra de mustata si nu ma tunsesem "zero".
Uniforma de iarna albastru-bleumarin cu petlitele de la guler bleu; cizmele de salt, "bilgherii", grena; scurta indigo nu o aveam pe mine; insemnele de arma de pe epoleti si ecusonul PAR de pe maneca stanga se vad mai greu. Eram in permisia de Anul Nou, prima de dupa depunerea juramantului.
M-am intrebat adesea ce au devenit vechii camarazi dar nu am reusit sa aflu prea multe. Stiu doar despre cativa dintre ei (informatiile fiind deja vechi de cativa ani): Adrian B. a ajuns director general la Siemens Romania iar Mircea a ajuns director tehnic la Aeroportul Iasi. "Ursu'" (nu apare in poze) e in Noua Zeelanda unde a pornit o firma de consultanta in software. "Jedi" (nici el nu e in poze) e inginer si Team Leader la NASA in Statele Unite. De ceilalti, mai nu stiu nimic - Edi C., Radu G., Radu C., Florin C., Sorinel, Cristi P., Arnaldo "Aldo" T., Marius C., Nicolae "Dromaderul" C....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)