Fuior cu răsucire

Cine isi mai aminteste metodele de remediere a incidentelor de parasutare si poate spune ce ar fi trebuit sa faca individul in situatia asta.

Manualul de supraviețuire al trupelor SAS

Am obținut recent „Manualul de supraviețuire al trupelor SAS” (SAS Survival Handbook), carte scrisă de un membru al SAS care apare în cartea pe care am menționat-o anterior. Pe măsură ce o citesc am sa scriu aici ce mi se pare mai interesant.

Biuta, poligonul și bucla de largare

Lângă Crâng, doar în trecere, din mașină, de pe șoseaua de centură, sâmbătă 20 august 2011...



Pentru ca am rămas dator de mai demult, iată o buclă de largare a voalurii principale a parașutei BG-7 pe am reușit să o obțin după toți acești ani prin amabilitatea lui G. I., căruia îi mulțumesc încă o dată.

Azi mi-am comandat pe Amazon „Gâștele sălbatice”, film pe care l-am văzut pentru prima dată într-o duminică după-amiază la batalionul de cercetare în profunzime, cum se numeau pe atunci...

Din ultima călătorie în România — spre surpriza mea, mai nou în parcul Ceahlău turiștii care aruncă gunoaie nu mai sunt amenințați cu amenzi ci cu... o pedeapsă divină.

„SAS: The Soldier's Story”

Citesc cartea cu titlul de mai sus, un cadou de la amicul Viorel R. Îmi dau seama că pregătirea pe care le-o impunea Generalul Baştan paraşutiştilor săi până în 1983 urmărea aceleaşi principii ca în trupele SAS, deşi probabil că solicitarea fizică şi psihică nu ajungea la acelaşi nivel ca acolo. Am scris mai demult că am avut o rudă care a făcut parte din primul batalion de paraşutişti militari români în al doilea război mondial şi care îşi amintea de „un tinerel” Baştan din acea perioadă. Făcând legătura cu ce mi-a povestit ruda mea despre cum erau ei atunci împărţiţi în patru specialităţi şi ce gen de antrenament făceau, deduc că erau nu doar para ci trupe speciale.

Trenajorul de la Buzău

Brevet promotia '88-'89

Asa cum am mai spus, am fost coleg de an cu Mateo, cu LMH, ultima generatie de TR de pe vremea gauritului, urmatorii prinzand revolutia in direct si fiind participanti la ea. Poze nu gasesc din acele vremuri, in schimb am gasit brevetul, din care am scanat ce e mai important. Se poate vedea faptul ca primele parasutari au avut loc in toamna, fiind prima generatie TR care a sarit in toamna, avand parte de o instructie de parasutare indarjita, in detrimentul participarii la muncile agricole. Nici de alea nu am scapat, dupa-amiezile prinzandu-ne pe la ferma Lipia sau mai stiu eu unde. Imi tot propun sa postez intamplari vechi, insa timpul nu prea imi permite la acest moment. De asemenea, am incercat sa fac cunoscut blogul fostilor colegi cu care tin legatura, poate devin si ei co-autori.

Evoluţia paraşutismului militar

Am primit de la Jones64 un articol interesant despre evoluţia paraşutismului militar în România scris de cpt. Daniel Solescu în 2003. Îl puteţi accesa la legătura de mai jos pe scribd.com.

„PARAȘUTIȘTII - cavalerii cerului albastru”

Câteva detalii suplimentare privind parașutii români din al doilea război mondial găsiți aici și aici.

„Instrucţia şi educaţia lor de paraşutişti încurajau iniţiativa, originalitatea în luptă, trucurile, şireteniile, abilitatea, curajul fără margini...” -- Comandor Anton Marin, „ARIPI ÎN FURTUNĂ”

O persoană interesantă din acea perioadă a fost Smaranda Brăescu. Articolul referitor la ea din Wikipedia menționează: „A fost una dintre puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa.”

Informații mai recente despre baștani găsiți aici și aici.