Mergeam azi pe stradă, adia un vânt cald și mi-au revenit amintirile... îmi lipsesc momentele acelea când un grup de parașutiști ne adunam undeva în public și eram stat în stat, cu legile și planurile noastre, fără să dăm socoteală nimănui, iar cei din jur ne priveau cu admirație și invidie....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, exact... Nu o sa uit niciodata senzatia cind am ajuns acasa de Craciun, si am coborat din tren (Rapidul 21, daca imi aduc bine aminte), in uniforma albastra, cu bilgherii facuti OGLINDA, cu bereta albastra, cu PAR-ul la maneca si cu semnele de arma pe umar...
RăspundețiȘtergereAm fost mandru, mandru ca Dumnezeu' de uniforma mea, si de faptul ca sunt PARASUTIST!
Eu sunt timisorean, si pe-aici nu prea se vedeau parasutisti pe strada. Odata m-am dus cu fostii colegi de liceu la o bere (eram tot in permisia de sarbatori), si s-au uitat la mine ca la un nebun :-)
Ei bine - le-am zis -, daca as avea uniforma kaki ca si voi, si eu as lasa-o acasa :-)
S-au uitat la mine ca la un nebun, fiindca mi-am luat uniforma - asta am uitat sa spun :-)
RăspundețiȘtergereSalut Tibor, bine ai venit la trenajor! In afara de Buzau cred ca nu se prea vedeau para pe strada in nici un oras, asa ca da, eram mandri sa iesim in oras cu uniformele. Despre uniforma kaki, sunt cu totul de acord! :)
RăspundețiȘtergere