luni, 5 mai 2014
Containerul
Nu-mi amintesc prea bine etapele de urmat le saltul cu container, probabil
pentru că la TR în '83-'84 n-am făcut un astfel de salt, după cum n-am făcut
nici salturi de noapte și nici pe apă. Îmi amintesc doar că trebuia ținut
containerul între genunchi la ieșirea din avion, apoi după stabilizare parcă
trebuia desfacută o buclă / carabinieră (?) prin care containerul era prins de harnașament (unde
exact?) și lăsat să cadă încet până ce se întindea complet cordonul, iar în final era deschisă principala, însă totul e cam vag în mintea mea. Mai știe cineva?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nici noi nu am folosit conteiner in 82-83. De altfel nici cu armamentul nu am sarit, cu toate ca ne-am antrenat pentru asta. Situatia era putin bizara: pistolul mitraliera cu pat rabatabil, avand incarcatorul scos, se introducea intr-un soi de husa din panza groasa care se siguranta mai apoi de ham, cu niste sireturi, intre BG-3 si corp. Am spus “bizar” pentru ca unii dintre noi primisera PM-uri care aveau maner la uluc si nu incapeau in tocul din panza care avea o forma trapezoidala, decat cu ulucul demontat. Imaginati-va o situatie de lupta in care ar fi trebuit sa asamblezi arma dupa aterizare, sub focul inamicului. Acesta din urma ar fi avut timp sa traga linistit si o tigara, pana sa te ia la ochi. De aceea, in vederea saltului cu armamentul, au inceput a se face permutari de arme intre personalul navigant si cele nenavigant, pentru ca primii sa sara cu pm-uri fara maner la uluc. Pana la urma, considerand totul o bataie de cap, au “uitat” de saltul cu armamanetul. Aici, memoria s-ar putea sa-mi joace feste: nu mai sunt sigur daca pentru al saselea salt (din An-26), nu cumva am luat si armamnetul. Ne-au dus pe Bobocu, am astepat cam doua ore, dupa care s-a dat la loc comanda pentru ca-i vant lateral fata de axul pistei. Asa am ramas doar cu cinci salturi, toate din AN-2.
RăspundețiȘtergereRevenind, conteinerul se siguranta printr-o chinga lunga de 7m, de sezutul hamului de parasutare. Daca va aduceti aminte, acesta din urma avea o latime de circa 10 cm, format fiind din alaturarea a 2-3 chingi bine cusute impreuna si captusite cu un soi de “padding” din panza kaki ce continea putin burete si avand atasate pe extrados doua inele metalice de acrosare. Despre tehnica de lansare nu am decat povesti auzite pe la trupeti. Intr-adevar (si daca retin bine), era tinut cumva intre genunchi in momentul iesirii, dupa care evident ca “scapa”. Recomandarea era insa sa nu i se dea drumul pana nu s-a deschis stabilizatorul, pentru a nu interfera cu procesul de deschidere. Usor de zis…
Tot de la trupeti (cei ce faceau un an si sase luni), am aflat si despre saltul cu aruncatorul de 82. Primul sarea cu teava intre picioare, bagata intr-o husa si acrosata in acelasi fel de fundul hamului, iar urmatorul sarea cu “televizorul”, adica placa de baza iar al treilea cu afetul. Tot ansamblul avea ceva peste 40 Kg