vineri, 19 decembrie 2014

Au început să le vândă...

Ieri am avut o mică petrecere cu prieteni si colegi de serviciu acasă la mine. Unul din ei mi-a spus că a văzut la Fleet Farm căști de parașutiști, cartușiere, centuri si PM-uri cu pat rabatabil, toate românești. Acum îmi pare rău că nu am dat o fuga ieri seară pana acolo. Am mers abia dimineața (și eu si soția ne-am luat liber săptămâna asta) după ce am lăsat copii la școală și să vezi surpriză neplacută, deja răseseră nehaliții tot. Asta s-a întâmplat săptămâna asta, pentru că vinerea trecută după ce am ieșit de la serviciu am trecut pe acolo să-mi mai iau ceva muniție și nu era nimic dinn cele descrise de amic.  

Tot ce a mai rămas era o cartușieră românească, pe are am cumpărat-o imediat, 





o cască est-germană grozav de uzată și o cască bulgărească de parașutist ridicol de mică... 




Unul din vânzători mi-a confirmat că au avut câteva căști de parașutiști românești, care insă se vânduseră deja. Mi-a descris cum arătau (cu partea inferioară din piele) si emisfera superioară ca o cască olandeză tăiată, deci sunt sigur cu nu s-a înșelat. Mi-a spus că au avut și bocanci de parașutiști românești (a descris destul de bine bilgher-ii – îl șocase mai ales faptul că erau roșii)...

Fatalitate și la standul de arme de asalt. Mai rămăseseră de vânzare 3 AKM-uri poloneze originale cu pat de lemn, și apoi obișnuitele contrafceri americane de AKM la $199,99/bucata „din piese originale est-europene” (minciună sfruntată evident). Tipul mi-a spus că a vânduse ultimul PM-u romanesc cu pat rabatabil azi dimineață – să mă zgariu pe ochi nu alta! Mi-a arătat una din arme (arma era încă în magazin pentru că în statul în care locuiesc armele pot fi ridicate de la magazin abia la două săptămâni după achiziționare – cam atâta durează verificările poliției) și mi s-au muiat picioarele, nu alta... Era seria HK 5671. N-avem voie să o pozez că era deja vândută. În plutonul nostru armele erau seriile HK, HM si HP. Nu știu dacă era de la noi, în cele 3 serii find fabricate 29997  arme, dar totuși.


Bănuiesc că cei ce le-au cumpărat sunt tot români. Cele 5 PM-uri românești văndute deja costau tot în jur de $450 și erau în aceeași stare bună ca și cele poloneze. O să mă intersez Duminică la Biserica noastră și apoi în Ianuarie când ne întoarcem din vacanța de iarnă, dacă au fost cumpărate de cineva dintre ai noștri. În orice caz i-am lăsat vânzătorului de la Fleet Farm un check și FFL-ul completat în alb în ipoteza că mai găsește PM-uri românești cu pat rabatabil din seriile HK, HM si HP. I-am lăsat si seria de PM ce mă interesează cel mai mult – HK-8883, arma mea. În orice caz dacă reușesc să înhaț oricare din arme, sau dacă flu măcar cine le-a luat o să postez pozele lor. Pană atunci sunt curios dacă cineva recunoaște seria HK-5671.  

Vă doresc un Crăciun Fericit tuturor!

4 comentarii:

  1. Va salut, as putea sa va trimit cateva poze cu o casca de parasutist rsr . Eu am una si mai am si cateva poze cu parasutisti purtand o casca mai speciala, cred ca de iarna. Am una si din asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si la ce ar putea sa-ti foloseasca un AKM, LMH ??!!
    Cu toate ca suntem in iunie 2015, imi pare cel putin stranie o urare a ta de “Craciun fericit” in decembrie 2014, dupa ce ai facut un pomelnic de discutie pe seama armelor de asalt prezente in targuri prin USA. Sa nu mai spun ca intentionai sa te interesezi la “Biserica”, daca au fost cumparate astfel de arme in comunitate. Iarta-mi ignoranta, LMH: Biserica la voi, tine un database cu armele vandute in zona? Ce fel de Biserica este aceea ?

    Lasa-le acolo unde se afla pt. ca nu ai nevoie de ele! Nici tu, nici copiii tai si nici altii. Si-au avut rolul lor in viata noastra acum 30-35 ani si atat ! Pentru noi nu trebuie sa fie decat amintire si nimic mai mult ! USA ramane in continuare un reper pentru mine, din mai toate punctele de vedere, mai putin (deocamdata), regimul armelor si munitiilor pt. populatie. Te rog sa ma scuzi daca nu vreau sa exemplific…

    Si pentru ca tot am fost starnit: LMH, serialul “amintiri cazone” prezentat de tine pe parcursul a deja trei ani, este o lectura savuroasa, generata cu siguranta de cineva care a trait acele momente, mai putin insa parasutarea ! Toate se leaga: nume de personaje, imprejurari, etc. Nimic din cele scrise de tine, LMH, nu se refera insa la parasutare, intr-un blog destinat eminamente amintirilor celor ce au iesit din avion. Din punct de vedere stilistic, scrierea ta este puternic influentata de Sven Hasel. Nu am nimic cu asta, este OK, dar sa contina si ceea ce vrea acest blog sa gazduiasca. Altfel, devine junk din punctul meu de vedere, fara o avizare prealabila a cititorului! Crede-ma ca “amintiri cazone” de acest fel, am (poate), mai multe dacat tine, dar nu consider ca trebuie sa plictiseasca o lume intreaga. Si mai cred ca nu acesta este scopul acestui spatiu virtual.

    Daca ai fi avut experienta parasutarii, ar fi fost episodul zero in serialul tau, ajuns acum deja la nr. 6, la capatul a trei ani. Daca am gresit in evaluarea mea, imi cer in mod public si anticipat scuze, LMH. De aceea astept cu interes episodul 7, in care sa imi spui daca ai iesit din avion sau nu, cata vreme ai stat la Buzau. Asteapta-te insa dupa aceea la intrebari din partea mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mircea,

      La ce ar putea sa-mi foloseasca un AKM?! Ca sat trag la tinta, evident! In mod particular ala pe care-l caut (HK-8883 – arma mea din armata) e pe moment de negasit. Oricum daca o sa o gasesc probabil ca nu o sa trag prea mult cu ea pentru ca AKM-urile se decalibreaza rapid. O sa o tin mai degraba ca arma de colectie o pun in living pe perete :-). Nu am reusit sa aflu dealtfel nici cine a cumparat celelalte arme romanesti ce erau de vanzare in saptamana din ajunul Craciunului 2014. Ce stiu pe moment ca nici una din ele nu a fost cumparata de vreo-unul din romanii de aici – care au fost la randul lor surprinsi de faptul ca se vand arme din stocruile armatei. In mod normal armele romanesti ce se vand aici sunt AKM-uri “sportive” (fara optiunea foc automat) WASR, RomAK, atc.

      Oricum iarta-mi obraznicia, dar intrebarea ta de ce anume mi-ar trebui un anume lucru e cel putin penibila. Inteleg sa te intrebi de ce anume ti-ai lua tu un lucru oarecare si nicidecum sa chestionezi lista de cumparaturi a altcuiva. Cu speranta sa nu-ti zdruncin reperele existentiale, trebuie totusi amintit ca dreptul de a poseda o arma este unul constitutional in SUA, pentru ca omul sa-si poata apara libertatea sa impotriva oricui, inclusiva a guvernului. Dar vorba ta, hai sa lasam armele in plata Domnului. Tu probabil n-o sa-ti cumperi niciuna, iar eu sigur nu o sa le vand pe ale mele ba chiar o sa cumpar altele noi.

      In ce priveste parasutarea, e subiectul primului episod din serie (“Amintiri cazone - Partea 1 - 15 Noimebrie 1988, Primul salt”) din ianuarie 2012. Noi am fost prima si singura, dupa cate stiu eu, generatie de TR-isti ce au sarit la 45 de zile dupa incorporare. Care prim episode e dotat chiar si poze pentru cei cu dificultati de lectura. Marturisesc in scris ca am facut cele 5 salturi de brevetare in armata (2 din Mi-8, doua din An-2 si unul din An-26), daca asta iti crea ingrijorari si sunt fireste deschis la orice intrebari din partea ta. Cu toate ca am asa o presimtire ca dupa aplomb uremaza o tacere nesfarsita – sper sa ma insel. Cat despre iesitul din avion, eu il am pe al meu de cativa ani buni (ultrausor, da’ tot avion se zice ca e) , deci foarte probabil ca am iesit din avion de mai multe ori decat marea parte a celor ce citesc aceste randuri.

      Intamplarea face ca intre 5%-10% din timpul risipit in armata sa fi fost dedidcat parasutarii ca atare si pregatirii pentru parasutare. E firesc deci ca aceeasi proportie sa-i fie repartizata si amintiriele mele. Episodul 7 intentionam sa-l deidc muzicii militare :-). In 8 sau 9 vom ajunge probabil la ultimele 3 salturi din primavera lui 1989. Oricum intre timp n-ar fi rau sa ne povestesti sit tu cateceva. Ca pana la urma de asta intram pe acest site....

      In incheiere, “my 2 ¢”: In locul fuduliilor sterpe si profund romanesti de genul: “Crede-ma ca <> de acest fel, am (poate), mai multe dacat tine, dar nu consider ca trebuie sa plictiseasca o lume intreaga “, scrie si tu ceva. Cu cuvintele tale. Plictiseste-ne :-). Sau mai degraba lasa-ne pe noi cei ce te citim sa decidem daca esti plictiisitor sau nu – asta daca chiar ai ceva de spus. Ca pana la urma asta e scopul acestui blog. N-asa?

      Cu plecaciuni,

      LMH

      Ștergere
  3. LMH,

    Ce pot sa zic? Ar trebui sa-mi mananc palaria, dar nu port - din pacate. Asa incat am sa fac ceea ce am zis deja in primul meu comentariu: IMI CER ACUM SCUZE IN MOD PUBLIC PENTRU A FI PUS LA INDOIALA CALITATEA TA DE FOST PARASUTIST MILITAR RSR. A fost o adevarata jignire, realizez asta si o regret profund si sincer. Scuzele se adreseaza de asemenea si celor care te-au cunoscut in acele vremuri si care poate ca au citit randurile cu pricina.

    Inainte de a emite judecata nefondata, iti lecturasem din nou scrierile, in ordine inversa, tocmai pentru a ma asigura ca nu scriu prostii. Iata insa ca nu a iesit! Din nu stiu ce motiv, ajuns la luna ianuarie 2012 (cea a debutului tau pe blog), nu am re-citit decat episodul 2, nebagand de seama ca mai exista si un episod 1. Din nou, din motive pe care nu le pot explica, am fost convins ca acela este primul episod, dovada stand si textul meu initial in care exclamam ca “subiectul parasutarii ar fi trebuit sa fie episodul zero, in serialul tau”.

    Marturisesc ca nu sunt un admirator al stilului povestirilor soldatului Svejk si nici ale lui Hassel, cu toate ca la inceput a fost chiar tonica lectura celor scrise de tine. Prelungita insa pe trei ani, m-a pierdut de client. In fine, e poate chestie de gust, perceptie, preferinte. La urma urmei nu sunt sigurul cititor al acestui blog.

    As fi fost de pilda interesat sa detaliezi salturile din elicopter. Cum a mai spus si Doctoru, la inceputul anilor 80 ni se spunea ca prezinta probleme de securitate si de aceea nu se mai fac. Ar fi interesante aspecte legate de modul de parasire, spatiul interior in MI-8 si dimensiunea usii, fata de AN-2, cati se imbarcau, viteza elicopterului in timpul salturilor, maniera in care se resimte efectul de rotor si altele asemena. Poate aloci timp si unor astfel de episoade.

    In fine, din partea mea, raul a fost deja facut. Sper totusi ca aceasta recunoastre publica sa mai indrepte ceva.

    Cele bune,
    Mircea

    RăspundețiȘtergere

Notă: Pentru a preveni mesajele nesolicitate, legăturile cu scop publicitar spre alte site nu vor fi acceptate.