Asa cum am promis, revin cu o alta poza si cu ceva amintiri pe langa.
Poza e chiar inainte de salt, inainte de imbarcare in elicopter. Cred ca e la primul sau la al doilea salt.
Cum ai zis si tu dotore, era obiceiul in unitatea noastra sa ne puna sa alergam in fiecare dimineata, dupa careu, nu ca parte din inviorare. Dupa careu ne manau pe plutoane si incepea "chinul". Eu il numesc chin pentru ca nu am fost bun la alergat vreodata, asa ca momentele acelea imi cam provocau panica. Trebuia sa ti aproape, sa nu ramai in urma, sa alergi in formatie. Cum nici ofiterii nu erau in forme prea bune, alegeau pe cativa dintre ei sa alerge cu noi si sa ne urmareasca. Cum eram in plutonul 6, noi eram ultimii din compania noastra, chiar din batalion si din unitate. Asa ca ramaneam mereu in urma, si fara sa ma laud, eram si eu printre ultimii. Intr-una din zile a venit randul capitanului Feisula. Tipul avea o conditie fizica excelenta, cu performante deosebite la antrenamente si in viata militara. Era destul de deschis cu noi, vorbaret, glumet si te puteai intelege cu el. Era comandantul plutonului 4, dar trebuia sa aiba grija de toata compania a doua. Asa ca ne-am pus pe alergat, fiecare cum a putut. Ramanand mai in urma, cum am mai spus, il "zaresc" in spate pe Feisula, venind cu o bata dupa noi si tipand sa-i dam bataie, sa alergam. In acel moment am inceput si eu sa strig "fugiti ca vin turcii" si asa am rupt-o ,si eu si cei care eram la coada, la fuga. A fost extrem de haios totul si a cam provocat dezordine in randul soldatilor, dar Feisula a avut grija sa ne luam partea de ciomageala, sa platim tributul cum ar spune unii.
Tin minte ca alergarea asta se impartea in 3 categorii. Prima de 3km, a doua de vreo 7 si a treia de 9km. Nu am alergat niciodata in categoria a treia. Cea mai scurta "cursa" era in jurul poligonului si pe langa GAZ, pe marginea Crangului. A doua cursa presupunea iesirea prin oras, prin cartierul Crang. Asta cred ca a provocat destul de multe dimineti fara somn civililor din blocurile de pe langa unitate. Cum o fi fost sa dormi linistit pe la ora 8 dimineata si dintr-o data sa auzi o turma de soldati cu bilgheri in picioare alergand prin fata blocului tau. Un zgomot infernal faceam cu bilgherii aia si cred ca unitatea a primit reclamatii pentru ca au intrerupt cursele de 7 km...si bine au facut, uf!
Mda, o gramada de "alergat" am facut in armata. Am avut noroc, sau ghinion, sa nu ne duca la munci agricole, doar cateva dupa-amiezi la cules de mere (la mere nu ne-au mai dus pentru ca mancam prea multe in loc sa culegem) porumb, sfecla (cel mai oribil lucru, sa scoti sfecla din pamant!) si struguri. Asa ca faceam antrenamente la greu si cel mai mult alergam. Una doua, hai la alergat! Imi aduc aminte de primele alergari in care, nefiind obisnuit cu greutatea bilgherilor (mai ales ca erau mari) si cand alergam abea reuseam sa "arunc" in fata piciorul. Aveau in jur de 1,8kg si am facut febra musculara numai de la mers la inceput....
Cam atat acum. O sa mai pun ceva poze saptamana viitoare si sper sa reusesc sa imi pozez si carabiniera (parca asa se zice, nu?)
Un weekend cat mai placut,
Mateo
E tare faza cu "Vin turcii!" :) Feizula era tip de gasca cand se faceau glume de genul asta pe seama lui.
RăspundețiȘtergereYup, un tip foarte deschis. Ne povestea tot felul de chestii militare din experienta lui, si nu era putin. Nu stiu daca inventa multe lucruri, darpe noi ne fascina. Mai era un capitan, am uitat numele lui pentru ca a fost la noi la companie numai cateva saptamani, ii tinuse locul cuiva, tipul fusese la cercetasi, scafandri si in multe alte locuri. Ne povestea mereu cate ceva si ramaneam cu gura cascata la ce spunea el. Pacat ca nu mai stiu cum il cheama.
RăspundețiȘtergereCred ca zici de cpt Anitza. Mare figura
RăspundețiȘtergereDa, cred ca cpt. Anitza era.
RăspundețiȘtergereRecunosti imprejurimile? Probabil ca erai si tu prin preajma cand a fost facuta poza, daca nu cumva plutonul tau executase saltul...E primul salt, in Noiembrie 1988. Tu ai ceva poze?
am poza cu plutonul 2 cred pe undeva
RăspundețiȘtergeres-au creat legaturi de prietenie puternice in armata. prin 2002 cred un fost coleg de pluton, Oze (inalt, blond nordic) m-a cautat cu ajutorul internetului si ne-am intalnit si face2face in 2007, deci dupa 18 ani...am stat o noapte intreaga la aduceri aminte. am poze de atunci cu mine si cu el daca intereseaza pe cineva
RăspundețiȘtergereRica, orice poza e binevenita! Dpa nume nu te tin minte, dar sigur ne-am vazut si ne recunoastem daca ne vedem. Eu m-am intalnit cu un fost coleg de pluton aici in Toronto, dar l-am pierdut iar. Deci, daca ai poze....
RăspundețiȘtergere